Iubirea

Am inceput sa ma gandesc tot mai serios la notiunea acestui cuvant magic, iubire, si cu cat analizez mai mult conceptul, cu atat imi pare mai greu sa il definesc. Cate feluri de iubire exista? Daca noi oamenii sunt diferiti, oare si iubirea este la fel? Si ce inseamna pentru fiecare dintre noi acest termen, cat de departe se poate merge cu definirea lui? Exista iubire de o seara, iubire trecatoare, iubire pentru prieteni sau parinti. S-au scris sute de romane pe aceasta tema si s-au gasit foarte multi filosofi care sa incerce sa defineasca si oarecum sa clasifice acest termen. Dar este imposibil. Pentru ca pur si simplu nu poti. O poti doar simti, mirosi, atinge... si atat. Te simti minunat, te consideri un om fericit, si chiar daca observi defectele celui de langa tine, le minimalizezi sau chiar ignori pentru ca in definitiv, nimic nu mai conteaza. Si pic mereu in acelasi cliseu tampit in care chiar cred, cu naivitatea specifica mie, ca de data asta e altfel. Altfel cum? Asa cum am visat... problema mea pana la urma e ca visez prea mult, traiesc intr-o lume ireala in care ma simt bine si de care nu vreau sa ma despart. Dar vine dureroasa clipa a adevarului cand realizezi prostia facuta din naivitate. Iti dai seama ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai visat. Te trezesti subit din starea de prea mult bine intr-o stare de luciditate crancena si te intrebi: cine sunt eu? cine este el? si ce caut eu aici? Simti cuvintele dure cum se lovesc de timpan si ii ordoni creierului sa stopeze simtul auzului. Dar e prea tarziu. Cuvintele au ajuns deja in subconstientul tau si incep sa doara, se raspandesc ca un microb si nu poti lupta impotriva lui. Si atunci, ce e iubirea? Sa iubesti inseamna sa intalnesti un om, sa il cunosti in primele doua saptamani si apoi sa pleci mai departe. Im momentul in care decizi sa stai mai mult, iubirea a murit instantaneu. Doza de vise se termina iar excesul de romantism ramane doar la tine. Ce e iubirea? Iubirea e falsitate, o rutina, disparitia oricarei urme a propriului eu, plictiseala. Iubirea nu exista decat in muzica, in carti si in filme. Am renuntat oficial din acest moment. Am obosit sa caut iubirea acolo unde nu exista... o sa raman la filme, carti si muzica. Iar in viata reala, decat sa ma multumesc cu plictiseala si rutina care intervin in mod inerent, mai bine savurez o cafea in timp ce privesc oamenii si ma bucur de toate lucrurile marunte... singura!

Ralph Lauren - Fall Collection 2008

Poate de plictiseala, sau doar din pura curiozitate am hoinarit astazi prin diverse locatii de internet, pana am dat de noile colectii de toamna are marilor designeri. Cand aproape sa ma plictisesc de toate aberatiile pe care unii oameni le incadreaza in domeniul 'fashion-ului', am dat din intamplare peste colectia de toamna a lui Ralph Lauren care mi s-a parut geniala. Mai mult decat atat, a reusit sa faca un clip de prezentare a colectiei absolut superb care denota eleganta totala de la alegerea fondului muzical pana la locatia unde clipul a fost filmat. Toata colectia este incantatoare, emanand feminitate de la tocurile pantofilor pana la penele palariilor. Daca insa aveti curajul sa va uitati la preturi, ei aici e cu totul alta poveste. Ne putem insa delecta cu cateva poze si un clip de prezentare. Vorb'aia... METODA DELIGHT. Restul il putem improviza alergand prin Mall-urile din Romania, cautand printre miile de articole care pot fi incadrate la categoria Kitsch. Pana la urma, Romanul e inventiv... pacat ca ii lipseste bunul simt si bunul gust.

Am ales sa pun la sfarsit pozele tinutelor care mi-au placut cel mai mult. Cel putin ultimele doua sunt extraordinare. Nu stiu daca ar trebui sa admir mai intai geanta, pantofii, fusta sau sacoul manechinelor. Deci... DA! Sa revenim cu picioarele pe pamant!

Oamenii si viermii

Intrebare: Daca un vierme are culori atat de frumoase si esti pur si simplu fascinata de aspectul lui, mai ai timp sa te gandesti ca e totusi un VIERME si ca singurul sentiment pe care aceasta fiinta ti-l provoaca e greata?
Acum, intr-un fel sau altul, intrebarea se poate transpune si in lumea oamenilor si, curios sau nu, cei care iti provoaca greata, ii poti numi chiar viermi desi la inceput te fascinau mai mult decat culorile acestei specii miriapode. Dar daca as face lucrul acesta, nu as reusi decat sa injosesc specia de viermi fara un motiv anume. Si asta pentru ca persoanele pe care vroiam sa le compar cu viermii provoaca mult mai multe sentimente negative decat o amarata fiinta frumos colorata care nu face altceva decat sa isi vada linistita de viata.
Si totusi, in momentul in care vedem un gadac sau, in cazul de fata, un vierme care ne provoaca sentimentul acesta inexplicabil de greata, trecem pe langa el mai repede, incercand sa il ignoram si sa uitam incidentul sau, cei mai 'curajosi' dintre noi, il strivesc. Pun pariu ca daca cineva ne intreaba peste cateva zile de acest incident, o sa si uitam ca s-a intamplat. De ce nu putem invata unele lucruri din aceste experiente? De ce nu putem trece la fel de repede si peste faptul ca o persoana ne-a ranit? Ar trebui sa trecem mai departe, sa ignoram incidentul, sau, sa strivim persoana respectiva pentru a fi siguri ca nu ne va mai provoca niciodata vreo durere. Cu toate acestea, asteptam ca oamenii din jurul nostru sa se schimbe, si ne imaginam scenarii patetice in care ei vin la noi pentru a ne cere scuze.
E chiar amuzant acum, cand fac comparatia asta. Intr-un final, totul se rezuma la a alege din jurul tau doar elementele care te fac fericit, indiferent ca acestea sunt oameni, o melodie, un peisaj, sau poate doar un cuvant. Restul elementelor trebuie ignorate ca si cum nu ar fi trecut niciodata prin viata ta. LOVE YOUR LIFE! IT'S ALL YOURS TO LIVE!

A new chapter in my life

De cateva saptamani ma tot chinui sa accesez vechiul meu blog dar dintr-un motiv neinteles mie, se pare ca site-ul a disparut cu totul si tot ceea ce am creat acolo s-a risipit o data cu el. Nimic tragic pana la acest punct, daca insa nu s-ar fi intamplat anumite evenimente in viata mea care sa ma determine sa ma apuc din nou de scris. Intr-adevar, nu pot tine un jurnal constant pentru simplul motiv ca dupa un anumit interval de timp, lucrurile care la inceput mi se par interesante si pline de viata, incep sa se transforme subit in amanunte banale ale unei existente plictisitoare.
Sunt tare curioasa sa observ cat o sa dureze asa zis-ul nou capitol din viata mea. Spun asta pentru ca nu e pentru prima oara cand imi propun aceste schimbari si din pacate de fiecare data apare cate ceva la scurt timp dupa decizia mea, un lucru aparent lipsit de importanta dar care ma deviaza de la traiectoria pe care o planuisem. Dar de data asta treaba pare sa fie serioasa. Am trecut prin multe experiente si e timpul sa fac o curatenie generala in ceea ce priveste oamenii si lucrurile care ma inconjoara.
Am recitit de curand un pasaj din Marin Preda "Cel mai iubit dintre pamanteni" de data asta in vederea realizarii unei traduceri, insa s-a potrivit perfect starii mele de acum.

Daca am ramane la aceasta seninatate care ne atinge ca o aripa dulce sufletul! E cel dintai adevar, cel adanc, care nu doare. Daca am trai, ne-am ghida viata dupa el! Dar nu facem asa, fiindca apare curiozitatea, asa-zisa luciditate care ne indeamna sa aflam de ce... "Cata luciditate, atata suferinta!" Da, asa e! Dar cine dracu te pune? De ce nu ne mai iubeste. Ce stupid, cand totul ar fi atat de simplu daca am pastra in noi revelatia acelor clipe sublime, acea seninatate izbavitoare. (...) Ispita luciditatii care te indeamna sa afli de ce nu te mai iubeste cineva consta in faptul ca ai sentimentul acut, irezistibil, ca, dupa ce vei afla, vei inceta sa suferi. Poate, iti spui, ai facut vreo greseala care se poate repara. Poate la mijloc e o neintelegere. Poate ca iubeste pe altcineva. Ei, da, e un pahar care trebuie baut...

Ispita luciditatii m-a impins si pe mine in acest vartej irezistibil. Si m-am chinuit sa aflu cat mai multe amanunte legate de acest amanunt al unei relatii, si anume despartirea. Si poate imi gaseam si greselile daca mai stateam mult in starea asta. Dar am realizat, la timp sper eu, ca singurul motiv pentru care eu imi recunosteam falsele greseli, era acela de a ma invinovati pentru a putea trece mai usor peste lovitura primita. Total gresit! Greselile nu au fost niciodata facute de mine, sau poate doar intr-o masura prea mica. Greseala mea a fost sa ma incadrez si eu in acest cliseu tampit: acela de a trai un vis frumos si a ignora complet realitatea! Povestea se repeta la nesfarsit, indiferent de locul unde traiesti visul, de statutul social sau de gradul de inteligenta. Sper doar sa ma fi desprins definitiv de acest CLISEU. La naiba cu toate visele frumoase!!! I'M LIVING MY LIFE FROM NOW ON...