Am inceput sa ma gandesc tot mai serios la notiunea acestui cuvant magic, iubire, si cu cat analizez mai mult conceptul, cu atat imi pare mai greu sa il definesc. Cate feluri de iubire exista? Daca noi oamenii sunt diferiti, oare si iubirea este la fel? Si ce inseamna pentru fiecare dintre noi acest termen, cat de departe se poate merge cu definirea lui? Exista iubire de o seara, iubire trecatoare, iubire pentru prieteni sau parinti. S-au scris sute de romane pe aceasta tema si s-au gasit foarte multi filosofi care sa incerce sa defineasca si oarecum sa clasifice acest termen. Dar este imposibil. Pentru ca pur si simplu nu poti. O poti doar simti, mirosi, atinge... si atat. Te simti minunat, te consideri un om fericit, si chiar daca observi defectele celui de langa tine, le minimalizezi sau chiar ignori pentru ca in definitiv, nimic nu mai conteaza. Si pic mereu in acelasi cliseu tampit in care chiar cred, cu naivitatea specifica mie, ca de data asta e altfel. Altfel cum? Asa cum am visat... problema mea pana la urma e ca visez prea mult, traiesc intr-o lume ireala in care ma simt bine si de care nu vreau sa ma despart. Dar vine dureroasa clipa a adevarului cand realizezi prostia facuta din naivitate. Iti dai seama ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai visat. Te trezesti subit din starea de prea mult bine intr-o stare de luciditate crancena si te intrebi: cine sunt eu? cine este el? si ce caut eu aici? Simti cuvintele dure cum se lovesc de timpan si ii ordoni creierului sa stopeze simtul auzului. Dar e prea tarziu. Cuvintele au ajuns deja in subconstientul tau si incep sa doara, se raspandesc ca un microb si nu poti lupta impotriva lui. Si atunci, ce e iubirea? Sa iubesti inseamna sa intalnesti un om, sa il cunosti in primele doua saptamani si apoi sa pleci mai departe. Im momentul in care decizi sa stai mai mult, iubirea a murit instantaneu. Doza de vise se termina iar excesul de romantism ramane doar la tine. Ce e iubirea? Iubirea e falsitate, o rutina, disparitia oricarei urme a propriului eu, plictiseala. Iubirea nu exista decat in muzica, in carti si in filme. Am renuntat oficial din acest moment. Am obosit sa caut iubirea acolo unde nu exista... o sa raman la filme, carti si muzica. Iar in viata reala, decat sa ma multumesc cu plictiseala si rutina care intervin in mod inerent, mai bine savurez o cafea in timp ce privesc oamenii si ma bucur de toate lucrurile marunte... singura!
